+ Rugaciunea unui Dac - Mihai Eminescu

Rugaciunea unui Dac


Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna
Caci unul erau toate si totul era una,
Pe cand pamantul, cerul, vazduhul, lumea toata
Erau din randul celor ce n-au fost niciodata,
Pe-atunci erai Tu singur, incat ma-ntreb in sine-mi
Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi?

El singur zeu statut-a 'nainte de-a fi zeii
Si din noian de ape puteri a dat scanteii
El zeilor da suflet si lumii fericire
El este-al omenimei izvor de mantuire.
Sus inimile voatre, cantare aduceti-i!
El este moartea mortii si invierea vietii!

Si el imi dete ochii sa vad lumina zilei
Si inima-mi umplut-au cu farmecele milei,
Din vuietul de vanturi auzit-am al lui mers
Si-n glas purtat de ape simtii duiosu-i viers
Si tot pe lang-acestea cersesc inc-un adaos
Sa-ngaduie intrarea-mi in vesnicul repaos.

Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila
Sa binecuvanteze pe cel ce ma impila,
S-asculte orice gura ce-ar vrea ca sa ma rada,
Puteri sa puie-n bratul ce-ar sta sa ma ucida
Si-acela dintre oameni ajunga cel dintai
Ce mi-ar rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatai.

Gonit de toata lumea prin anii mei sa trec,
Pan' ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec,
Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste,
C-ajung pe mine insumi a nu ma mai cunoaste
Ca chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,
Ca pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o,
Cand ura cea mai crunta mi s-ar parea amor,
Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor.

Strain si far' de lege de voi muri, atunce
Nevrednicu-mi cadavru in ulita l-arunce
Si-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa
Ce-o sa asmuta cainii ca inima-mi s-o rumpa,
Si-acela ce cu pietre ma va izbi in fata,
Indura-te, stapane, si da-i pe veci viata.

Astfel numai, Parinte, eu pot sa-ti multumesc
Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc.
Sa cer a tale daruri genunchi si frunte nu plec,
Spre ura si blestemuri as vrea sa te induplec,
Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curma
Si-n stingerea eterna dispar fara de urma.


Mihai Eminescu

+ Radiestezie: Ce este Radiestezia si la ce ne poate ajuta?

Radiestezia este o stiinta straveche de masurare si de identificare a unei anumite surse bine determinata(ex: sursa de apa) sau de obtinere a unei informatii specifice despre un anumit subiect(ex. o boala) cu ajutorul unor instrumente radiestezice.

Instrumentele de radiestezie sunt: nuelusa de alun, pendulul sideral si tabelul de citire, ansa si raportorul, rigla Turenne, indicatorul in forma de L.

Operatorul radiestezic pentru a face masuratori trebuie sa intre intr-o stare speciala de "relaxare" a mintii numita starea Ready. Aceasta stare este necesara pentru a nu influenta masuratoarea radiestezica din punct de vedere rational.

E important de retinut ca oricine poate face masuratori radiestezice, dar nu oricine poate afla absolut orice informatie.

Probabil ca multi va-ti intrebat cat de veridice sunt aceste masuratori radiestezice! Si care este secretul unei masuratori cat mai corecte. Ei bine din trecutul nostru observam ca stramosii se foloseau de aceasta stiinta uneori pentru a cauta surse de apa, surse de minereu, zone cu vanat sau informatii despre actiunile ce urmau sa le intreprinda. Si marea "coincidenta" este ca rezultatele se potriveau in marea majoritate a cazurilor(nu orice informatie se poate obtine).

In timp aceasta stiinta a dezvoltat sisteme de masurare si instrumente din ce in ce mai "performante" de la nuelusa pana la ansa si raportor sau cel putin asa pare, dar vom vedea ca cel mai performant instrument este unul interior fiintei umane.

In Romania cu ajutorul radiesteziei s-au descoperit aprox. 50% din zacamintele de petrol si aur intre anii 1935-1940 de catre ing. Simu Simeon. Acesta este considerat de cei mai multi ca ar fi chiar parintele radiesteziei din Romania. Acesta folosea niste nueluse legate la un capat care ii poarte si numele.

In prezent cel mai performant instrument exterior este ansa si raportorul inventate de domnul Claudian Dumitriu presedinte al Societatii Romane de Radiestezie si al Fundatiei de Inforenergetica "Sf. Apostol Andrei".

Eu doresc in schimb sa va arat un instrument radiestezic mai putin folosit de radiestezisti, dar care poate sa ajute pe oricine in orice situatie fara a avea nevoie de alte instrumente. Sistemul de masurare al acestui instrument poate fi perfectionat in timp.

Acest instrument radiestezic este chiar corpul uman. Intrat in starea Ready oricine se poate folosi de corpul sau ca de un instrument radiestezic prin folosirea anumitor algoritmi.

Spre exemplu atunci cand doriti sa luati o anumita decizie in a face un lucru (o actiune):

Executare exercitiu radiestezic:

1. se sta in pozitie dreapta

2. se intra in starea Ready prin golirea mintii si relaxarea ei

3. apoi se rosteste pe concentrare algoritmul: "In numele Tatalui, al Fiului, al Sf. Duh conform Sf. Treimi daca trebuie sa fac acest lucru sa simt caldura in palma dreapta, iar daca nu, sa simt caldura in palma stanga. Amin!".

Acest algoritm nu este batut in cuie, el poate fi modificat sau formulat de fiecare in parte dupa cum doreste si ii vine mai usor. Spre exemplu "daca da sa simt o inclinare usoara in fata, iar daca nu sa simpt o inclinare usoara in spate", "daca da sa simt caldura in corp, iar daca nu sa simt racoare in corp"... exemplele pot continua. La fel si exercitiul poate fi perfectionat (acesta este o forma simplificata).

4. se multumeste pentru raspunsul primit.(eventual se noteaza intr-un carnetel fiecare exercitiu care a fost executat)

!!!ATENTIE!!!Acesta este un prim exercitiu simplu menit sa va ajute in luare deciziilor. Pe viitor o sa postez mai multe tipuri de exercitii radiestezice. Pentru a cauta obiecte sau a masura procente!

Alchimiel, 6 februarie 2009

+ Poezie 15: Întrebare

Întrebare
 
 
Cine sunt eu oare
Dacă nu sunt carne si oase?
Cine sunt eu oare
Dacă nu-s cel ce gândește?
 
Cu ce mă asemăn în zare
Dacă nu sunt din umbre?
Cu ce mă asemăn în zare
Dacă nu am aripi să zboare?
 
De ce pun întrebari idioate
Unei minți smintite?
Păi,… răspunsuri sunt sute
În mine, în tine si în toate.
 
De nu săp în smintire
Nu o să găsesc sfințire,
Căci ea este sămânța
Ce zace în văluri de noapte.
 
Deci ce caut eu oare?
Sămânța unui gradinar
Ce odihnește pe ogoare?
Sau Scânteia Divina a lumii,
Conștiința Suprema din fiecare?
 
 
Alchimiel, 5 februarie 2009

+ Un cuvant despre Shintoism

Nu doresc sa fac o intreaga filosofie asupra religiei Shin-to asa ca doar o sa va deschid apetitul prin cateva vorbe preluate sau personale despre acest cult original si despre cei care au stat la baza formarii acestei ramuri spirituale. Fie ca mai departe sa va imbogatiti cultura voastra generala din mai multe surse cu mult mai bogate decat saracul meu blog.

Astazi citind din Bushido - Codul Samurailor de Inazo Nitobe m-am gandit sa impartasesc cateva pasaje despre relgia predominanta a niponilor. Sper ca aceste cuvinte sa fie apreciate la adevarata lor valoare ca sa nu se ajunga la acele criticile ignorante neargumentate si lipsite de o baza stabila in cunoasterea acestei culturi.

"[...] Teologia shintoista nu cuprinde dogma "pacatului originar", a lui Adam si Eva. Dimpotriva, propovaduieste bunatatea inascuta a omului si puritatea divina a sufletului omenesc, adorandu-l ca pe aluatul din care se inalta divinitatea.

Oricine a putut observa ca templele shintoiste sunt lipsite de obiecte de adoratie si ca numai o oglinda foarte simpla atarna in sanctuar.

Prezenta acestei oglinzi este usor de explicat: ea simbolizeaza sufletul omenesc care, atunci cand este perfect linistit si curat, reflecta adevarata imagine a Dumnezeirii. Daca cineva se inclina intr-un templu shintoist, vede imaginea sa proprie reflectata pe suprafata lucitoare a acestei oglinzi si actul inchinarii este echivalent vechii prescriptii: "Cunoaste-te pe tine insuti!"[...]

[...] Pentru noi, japonezii, patria noastra este mai mult decat tara si glia din care se extrage aur si pe care cresc cereale. Japonia este lacasul sacru al zeilor si al spiritelor stramosilor nostri;[...]"

[...]Shinto pune in vedere cele doua caracteristici predominante ale vietii emotionale a rasei noastre(nipona): patriotismul si dinasticismul.[...]

[...]Shintoismul nu a avut niciodata pretentia de a constitui un sistem filosofic sau o teologie rationala, ci alcatuieste temelia pe care se sprijina instinctul national[...]

Bushido - Codul Samurailor de INAZO NITOBE -din Capitolul "Izvoarele Bushido-ului"

(gasiti la Categoria "Carti Recomandate" despre aceasta carte si un link catre editura ce o comercializeaza)

Shin-to = Calea Zeilor (acelasi sens cu Da.Ksha - Calea Zeilor sau Tara Zeilor)

Cu fiecare cuvant care il citesc despre aceasta cultura imi creste respectul pentru reprezentantii ei. Simpla spiritualitate si credinta a acestui popor a asigurat dezvoltarea neconditionata a unei culturi originale avand ca simbol gingasele flori ale ciresului si katana ucigasa (sabia de samurai) ce reprezenta sufletul samuraiului inscris pe drumul spre satori (iluminare).

Nu doresc ca pe pamantul nostru sa se intample la fel deoarece sunt credincios culturii mele stramosesti, ci doar sa se reinvie acea constiinta colectiva a stramosilor in care toti suntem egal responsabili fata de Da.Ksha noastra (Dacia de ieri, Romania de azi).

Amin!

PS: Carte pentru cei interesati: SHINTO - Calea Zeilor de Simu Octavian

http://www.edituraherald.ro/bookdetail.asp?cod_carte=303&title=SHINTO%20-%20Calea%20zeilor

+ Carti: Bushido - Codul Samurailor de INAZO NITOBE

Comanda Cartea: http://www.edituraherald.ro/bookdetail.asp?cod_carte=86&title=Bushido%20-%20Codul%20Samurailor

Bushido, Codul samurailor este o incercare de a dezvalui una din minunatele fete ale sufletului japonez. Nu stim de unde a venit acest popor in arhipelagul pe care il populeaza in prezent. Sa fi venit din insulele sudului ca o ramura a rasei malaeze sau din continentul asiatic ca un membru al marii familii mongole? Antropologia si lingvistica n-au dat pana in prezent un raspuns decisiv. Cert este ca stramosii lui s-au instapanit peste cele peste patru mii de insule, din timpuri preistorice; si-au durat cu "darzenia de bronz" a caracterului lor o lume in care si-au plantat ciresii, templul si caminul, pe un pamant bantuit de taifunuri, zguduit de cutremure, invapaiat de vulcani, si au dat lumii, prin urmasii lor, o civilizatie ce ne starneste admiratia. Din randul acestor fii ai soarelui s-au ivit samuraii.

Samuraii reprezinta o clasa sau o casta de razboinici intemeiata pe la sfarsitul secolului al XII-lea, in plin feudalism medieval, intr-o perioada de inceput a shogunatului Kamakura. Selectia samurailor se facea pe criterii severe in privinta calitatilor fizice si sufletesti ale luptatorului. Bushido, codul principiilor morale ale acestor cavaleri, incorpora in concept aceste "table ale legii" care preexistau in inimile lor. Sursele acestui cod sunt profund religioase: shintoismul si budismul Zen. Disciplinele fizice: scrima (ken-jiu-tsu), tragerea cu arcul (kiu-jiu-tsu), judo, jiu-jitsu, manuirea evantaiului de fier de razboi (tes-sen), aruncare sulitei (nagotana), au fost transformate de maestrii de lupta, adepti ai budismului zen, in discipline ale spiritului menite sa dezvolte in discipol vointa, puterea de concentrare si stapanirea de sine. Sabia, sufletul samuraiului, era un lucru spiritual.

Razboinicii care dovedeau insusiri superioare erau initiati in tehnicile ezoterice ale acestor discipline, tehnicile de lupta devenind totodata mijloacele de desavarsire interioara si cai ce duc la iluminare (satori). Samuraiul ducea o viata simpla si sobra, ascetica si care semana mult cu cea a calugarilor; unii luptatori chiar imbracau rasa de calugar peste armura si isi radeau capul. Invataturile religioase si preceptele inteleptilor chinezi le-au substantializat sufletul in care impacarea cu soarta, detasarea de cele lumesti, seninatatea in fata mortii, dragostea de glie, pietatea filiala, devotamentul pentru Daimyo sau Shogun se invedereaza ca sublimul rod. Ratiunea de a fi a samuraiului era de a suferi pentru binele altuia si crezul lui se traducea, in ultima analiza, in supremul gest: acela de a muri pentru altul, a fi credincios celui pe care il slujesti pana la moarte, si mai mult, a-l "urma in moarte" (junshi).

Nu putem sa nu simtim in aceasta maretia "sufletului japonez" (Yamato Damashi), suflet pe care il pot exprima atat de fericit gingasa floare de cires si teribila sabie de samurai.

Cuprins

Cuvant inainte 7

Bushido ca sistem moral 11

Izvoarele Bushido ului 19

Despre sentimentul dreptatii si al corectitudinii 29

Despre curaj si vitejie 35

Bunatatea si simtul compasiunii 41

Politetea 51

Despre sinceritate sau dragoste de adevar 59

Onoarea 67

Devotamentul 73

Educatia si pregatirea samuraiului 81

Stapanirea de sine 89

Obiceiul sinuciderii si al razbunarii 95

Sabia sau sufletul samuraiului 111

Educatia si situatia sociala a femeii 117

Influenta Bushido ului 133

Bushido traieste inca? 139

Viitorul Bushido-ului 149

+ Alchimie 7: Carte - Rosarium Philosophorum(Gradina Filosofilor)

La inceputul acestui blog va faceam cunoscute 3 carti de alchimie printre care si Rosarium Philosophorum (Gradina Filosofilor) scrisa in sec. al XIV-lea. Acum v-am postat o scurtascurta prezentare despre aceasta de pe Editura Herald care o si comercializeaza:

Comanda Carte: http://www.edituraherald.ro/bookdetail.asp?cod_carte=299&title=Rosarium%20Philosophorum%20(Gradina%20Filosofilor)

"Rosarium Philosophorum este fara indoiala unul dintre textele cele mai importante ale alchimiei medievale. Numeroasele editii aparute constituie o dovada a interesului constant pe care aceasta carte stranie l-a trezit. Influenta sa ulterioara s-a facut simtita in special prin imaginile simbolice pe care le contine, probabil cele mai semnificative din intreaga literatura alchimica, prin care se incearca transmiterea adevarurilor fundamentale ale Ars Magna. Rosariul nu este propriu-zis o lucrare de alchimie; continutul lui se configureaza treptat, pe masura ce este analizata incarcatura simbolica a imaginilor si sunt aduse argumente sub forma unor citate din opera unor filosofi si alchimisti recunoscuti.

Obscuritatea textului si confuza lui alcatuire nu dau impresia unei lucrari de alchimie bine structurate, asa cum vor fi tratatele ulterioare (mai ales cele din perioada rozacriuciana). Centrul de greutate al argumentarii nu cade aici pe bogatia de idei a alchimiei spirituale (dezvoltate in secolele urmatoare de mari alchimisti precum Fludd, Bacon, Flamel etc.), cat mai ales pe redarea simbolica a principiilor Marii Opere.

Tratatul penduleaza constant intre partea grosiera a alchimiei, adica lucrul cu substantele in vederea transmutarii metalelor si alchimia fiintei umane, ce urmareste potentarea energiilor corporal-vitale ale omului. Desi fiecare imagine are o semnificatie aparte si condenseaza procese individuale specifice, intelegerea amplului proces de transmutare care este alchimia presupune analiza simbolica a totalitatii imaginilor cuprinse in text.

Rosarium Philosophorum este impartit in capitole asociate cu cele 20 de gravuri. Aceste capitole introduc ideea ce rezulta din continutul simbolic al gravurilor. Analizand aceste imagini, putem constata ca avem de fapt reprodus sub ochii nostri un proces alchimic complet. Astfel imaginile 1-2-3 ne introduc in Materia Prima, substanta operei de transformare, apoi in imaginile 4-10 vedem primul proces de transmutare care duce la crearea Pietrei Albe, acesta fiind continuat de transmutarea din imaginile 11-17, ce conduce la crearea Pietrei Rosii. Apoi, in 18-19-20 avem o imagine finala a sfarsitului lucrarii.

Rosarium Philosophorum a fost considerat atat de important, incat Carl G. Jung i-a comentat simbolurile si a citat abundent din acest tratat mai mult decat din orice alta sursa alchimica. Interesul marelui savant a fost suscitat mai ales de faptul ca Rosariul trateaza alchimia ca pe un proces neintrerupt de transformare continua imposibil de prins intr-un sistem de gandire rigid. Cu riscul de a ne repeta, nu trebuie uitat ca alchimia, asa cum a fost inteleasa de marile ei figuri, nu e un simplu proces de transmutare a metalelor, ci scopul ei ultim este unul profund spiritual, urmarind prefacerea omului, adica"sublimarea" constitutiei sale psiho-fizice intr-una spirituala.Rosarium Philosophorum este fara indoiala unul dintre textele cele mai importante ale alchimiei medievale. Numeroasele editii aparute constituie o dovada a interesului constant pe care aceasta carte stranie l-a trezit. Influenta sa ulterioara s-a facut simtita in special prin imaginile simbolice pe care le contine, probabil cele mai semnificative din intreaga literatura alchimica, prin care se incearca transmiterea adevarurilor fundamentale ale Ars Magna. Rosariul nu este propriu-zis o lucrare de alchimie; continutul lui se configureaza treptat, pe masura ce este analizata incarcatura simbolica a imaginilor si sunt aduse argumente sub forma unor citate din opera unor filosofi si alchimisti recunoscuti.

Obscuritatea textului si confuza lui alcatuire nu dau impresia unei lucrari de alchimie bine structurate, asa cum vor fi tratatele ulterioare (mai ales cele din perioada rozacriuciana). Centrul de greutate al argumentarii nu cade aici pe bogatia de idei a alchimiei spirituale (dezvoltate in secolele urmatoare de mari alchimisti precum Fludd, Bacon, Flamel etc.), cat mai ales pe redarea simbolica a principiilor Marii Opere.

Tratatul penduleaza constant intre partea grosiera a alchimiei, adica lucrul cu substantele in vederea transmutarii metalelor si alchimia fiintei umane, ce urmareste potentarea energiilor corporal-vitale ale omului. Desi fiecare imagine are o semnificatie aparte si condenseaza procese individuale specifice, intelegerea amplului proces de transmutare care este alchimia presupune analiza simbolica a totalitatii imaginilor cuprinse in text.

Rosarium Philosophorum este impartit in capitole asociate cu cele 20 de gravuri. Aceste capitole introduc ideea ce rezulta din continutul simbolic al gravurilor. Analizand aceste imagini, putem constata ca avem de fapt reprodus sub ochii nostri un proces alchimic complet. Astfel imaginile 1-2-3 ne introduc in Materia Prima, substanta operei de transformare, apoi in imaginile 4-10 vedem primul proces de transmutare care duce la crearea Pietrei Albe, acesta fiind continuat de transmutarea din imaginile 11-17, ce conduce la crearea Pietrei Rosii. Apoi, in 18-19-20 avem o imagine finala a sfarsitului lucrarii.

Rosarium Philosophorum a fost considerat atat de important, incat Carl G. Jung i-a comentat simbolurile si a citat abundent din acest tratat mai mult decat din orice alta sursa alchimica. Interesul marelui savant a fost suscitat mai ales de faptul ca Rosariul trateaza alchimia ca pe un proces neintrerupt de transformare continua imposibil de prins intr-un sistem de gandire rigid. Cu riscul de a ne repeta, nu trebuie uitat ca alchimia, asa cum a fost inteleasa de marile ei figuri, nu e un simplu proces de transmutare a metalelor, ci scopul ei ultim este unul profund spiritual, urmarind prefacerea omului, adica"sublimarea" constitutiei sale psiho-fizice intr-una spirituala." (Prezentare de pe Editura Herald)

Sper ca aceasta carte sa va indrume corect pe drumul transmutarii fiintei umane din nimicul care este in suprema Manifestare a lui Dumnezeu cel Viu si sa va ajute sa descoperiti Leacul Suprem cu ajutorul caruia sa vindecati ignoranta din jurul vostru.

Alchimiel, 4 februarie 2009

+ Alchimie 6: Invataturi ale lui Paracelsus

Paracelsus a fost un creştin în adevăratul sens al cuvântului şi a căutat întotdeauna să‑şi susţină con­cepţiile cu ajutorul citatelor din Biblie. El întreba:

„Ce este oare o filozofie care nu‑i sprijinită de revelaţia spirituală? Moise nu a încercat să‑şi expună doctrina într‑un stil direct, material, ci el a scris folosind un stil teologic special, pentru a se putea adresa simţirii şi pentru a trezi credinţa în sufletul oamenilor simpli. Omul de ştiinţă, spre deosebire de teolog, nu se încrede în simţuri, ci doar în experienţele sale, deoarece ştiinţa fizică se ocupă de fenomene şi nu de credinţă. Evreii, de altfel, nu au prea multe cunoştinţe despre ştiinţele naturale, şi, ca popor, ei au fost întotdeauna mai ignoranţi decât alţii din acest punct de vedere.

Credinţa este o stea luminoasă care îl ajută pe cercetător să dezlege misterele naturii. Trebuie să căutaţi centrul vostru de greutate în Dumnezeu şi să vă bazaţi încre­derea pe o credinţă divină, sinceră, curată şi puternică, şi să‑i rămâneţi credincioşi cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată simţirea şi cu tot cugetul. Dacă veţi avea o asemenea credinţă, Dumnezeu (înţelepciunea) nu vă va ascunde adevărul Lui, ci vă va dezvălui operele sale într‑un mod credibil, vizibil şi consolator. Tot ce se întâmplă (pe lume) se produce din voinţa lui Dumnezeu. Conştiinţa este facultatea pe care am primit‑o de la Dumnezeu, şi în care noi trebuie să vedem propriul nostru chip. De aceea se cuvine să facem doar ce ne învaţă conştiinţa, nimic altceva.

Cel care nu se va aprinde el însuşi nu va fi luminat de Dumnezeu, căci Dumnezeu l‑a înzestrat cu o conştiinţă în care să aibă o încredere absolută. A învăţa de la alţii, a accepta ideile altora, a acţiona într‑un anumit fel doar pentru că şi alţii procedează astfel, este o ispită. Aşadar, credinţa în lucrurile pământeşti trebuie să se sprijine pe Sfânta scriptură şi pe învăţăturile lui Christos, şi atunci ea va sta pe baze trainice. De aceea va trebui să punem temelia şi piatra unghiulară a înţelepciunii noastre pe puncte de sprijin solide. Primul punct este Rugăciunea sau dorinţa puternică şi aspiraţia spre tot ce este bine. Este necesar să cercetăm şi să batem, şi în felul acesta să ne adresăm cererea Celui Atotputernic din noi, şi să‑I amintim de promisiunile Sale, păstrându‑le treze. Dacă vom face acest lucru în chip potrivit şi cu o inimă sinceră şi curată, vom căpăta ceea ce am cerut, şi vom afla ceea ce am căutat. Porţile Celui Veşnic, care au fost închise înaintea noastră, se vor deschide, şi tot ce a fost ascuns înaintea privirii noastre va ieşi la lumină. Următorul punct este Credinţa: nu simpla credinţă în ceva care poate fi sau nu adevărat, ci o credinţă bazată pe o cunoaştere şi o încredere nestrămutată, o credinţă care poate să mute munţii din loc şi să‑i arunce în mare, o credinţă care poate să facă totul, aşa cum Christos însuşi a mărturisit. Cel de‑al treilea punct este Imaginaţia; dacă puterea aceasta ia naştere în sufletele noastre, nu vom avea nici o dificultate în a o armoniza cu credinţa noastră. O persoană, care e cufundată adânc în gânduri, şi, ca să spunem aşa, retrasă în propriul său suflet, se aseamănă cu cineva care şi‑a pierdut minţile, iar lumea se uită la el ca la un nebun. Dar, în conştiinţa Celui Atotputernic, el este un înţelept; este, cu alte cuvinte, prietenul intim al lui Dumnezeu, şi el cunoaşte mult mai multe taine ale lui Dumnezeu decât toţi aceia care primesc învăţătura lor superficială pe căile simţurilor, căci el poate ajunge la Dumnezeu prin sufletul lui, la Christos prin credinţă, şi atrage la sine Duhul Sfânt printr‑o imaginaţie înflăcărată, în felul acesta noi putem deveni asemeni Apostolilor şi nu ne‑am mai teme nici de moarte, nici de închisoare şi nu vom mai suferi din cauza torturii, nici de oboseală, nici de foame şi nici de nimic altceva."

Extras din "Paracelsus - viata si invatatura" de Franz Hartmann

+ Puteri Paranormale: Dedublarea Constienta

Dedublarea constienta este o "putere paranormala" sau mai bine spus o "calitate" deobicei latenta in fiecare om. Ea reprezinta capacitatea omului de a iesi cu corpul spiritual(sufletul) in afara corpului material(fizic) in mod constient. Acesta actiune este intreprinsa de fiecare data cand corpul fizic adoarme in mod inconstient. Nu reprezinta nici un risc aceasta iesire. Pe toata durata despartirii exista un cordon energetic si informational invizivil intre cele doua corpuri, spiritual si material. Pentru absolut orice deranj al corpului material, corpul spiritual revine instant in acesta.

Pe toata durata exercitiului urmator este bine sa ascultati acesta melodie conceputa special pentru asa ceva la casti:

The_Monroe_Institute_Metamusic__Inner_Journey_01_Metamusic__Inner_Journey.mp3 (KLIK FOR DOWNLOAD)

Metoda simpla de dedublare conştientă ce aparţine lui Robert Monroe

* Etapa nr.1: pregătirea
Întindeţi-vă pe o canapea sau pe un pat, cu capul spre nord, dacă este posibil. Faceţi semiîntuneric şi luaţi măsuri pentru a nu fi deranjaţi. Verificaţi veşmintele, să fie largi şi să nu vă strângă.
* Etapa nr.2: relaxarea
Relaxaţi-vă mental şi fizic. Închideţi ochii şi respiraţi cu regularitate, ţinând gura uşor întredeschisă.
* Etapa nr.3: concentrarea
Veţi luneca în continuare către somn, concentrându-vă asupra unei singure imagini plăcute şi luminoase. Atunci când veţi ajunge la frontiera dintre veghe şi somn, aprofundaţi-vă relaxarea, concentrându-vă asupra luminii din spatele pleoapelor dumneavoastră.
* Etapa nr.4: starea vibratorie
Sunteţi acum pe deplin relaxat şi interiorizat. Concentraţi-vă asupra unui alt punct, situat la treizeci de centimetri depărtare de fruntea dumneavoastră. Faceţi efortul de a îndepărta acest punct, progresiv, deasupra dumneavoastră, şi spre spate, spre creştetul capului, apoi imaginaţi planul, paralel cu corpul dumneavoastră, care conţine acest punct. Concentraţi-vă atunci asupra acestui plan, imaginându-vă vibraţiile pe care le-ar putea emite. Urmăriţi apoi să le faceţi să coboare în corp.
* Etapa nr. 5: plecarea
De îndată ce veţi simţi vibraţiile, concentraţi-le, îndrumându-le conştient prin corp, de la cap la picioare şi invers. Când veţi izbuti să provocaţi aceste unde vibratorii din ce în ce mai intense şi mai ample, veţi fi gata să realizaţi despărţirea de corpul fizic.
* Etapa nr. 6: despărţirea
Acum, vă veţi putea părăsi corpul fizic. Pentru aceasta, este suficient, după o perioadă de antrenament să faceţi doar un efort de voinţă. Concentraţi-vă asupra unei imagini în care vă vedeţi zburând, gândiţi-vă intens cât ar fi de plăcut să plutiţi în aer. Fixaţi-vă pe aceste gânduri şi corpul dumneavoastră astral ar trebui atunci să înceapă să se înalţe, făcându-vă să vă puteţi privi cu detaşare corpul fizic rămas la sol.
* Etapa nr. 7: întoarcerea.
Pentru a reveni în corpul fizic, concentraţi-vă asupra alinierii celor două aspecte ale fiinţei ce vă aparţin: corpul fizic, pe care doriţi să-l regăsiţi şi corprile subtile cu care aţi realizat călătoria astrală.

Mult Succes!

PS: E bine sa mai cautati ceva materiale despre acest lucru pentru a stii mai multe despre si nu va speriati cand o sa fiti constienti intre doua planuri deoarec!!!

Linkul catre Melodie: http://rs146.rapidshare.com/files/62210621/The_Monroe_Institute_Metamusic__Inner_Journey_01_Metamusic__Inner_Journey.mp3

+ Invataturi: Citate de Mahatma Gandhi

Citate de Mahatma (=Suflet Mare in hindusa)Gandhi:

"Dacă ai dreptate îţi poţi permite să ai răbdare. Dacă nu ai dreptate nu îţi poţi pemite să ţi-o pierzi."
"Prima oară or să te rabde, apoi or să râdă de tine, apoi vor lupta împotriva ta, apoi vei câştiga."
"Trăieşte de parcă azi va fi ultima ta zi de viaţă. Învaţă de parcă ai trăi veşnic."
"Cei slabi niciodată nu iartă. Iertarea e puterea celori tari."
"Urăşte păcatul şi iubeşte pe păcătoşi."
"Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume."
"În focul iubirii şi fierul cel mai tare se înmoaie."
"Teoria "ochi pentru ochi" duce la orbirea lumii."
"Viaţa nu înseamnă doar să mărim viteza."
"Este mai greu să învingem pasiunile invizibile decât să cucerim lumea cu arme vizibile."
"Cultura fiecărei naţiuni să intre în casa mea. Dar nici una să nu încerce să mă dezrădăcineze."
"Este legea iubirii cea care conduce omenirea."

+ Despre Apocrife: Introducere

In afara de scrierile canonice ale Bibliei mai exista si alte carti necanonice care urmaresc scrierile crestine de-a lungul timpului. Dintre aceste carti Biblia ortodoxa a preluat aproximatix 14 carti. Dar in afara de acestea 14 mai sunt multe altele, dar in Romania se gasesc mai putine dintre ele, unele nefiind inca traduse. Astfel, exista carti apocrife ale Vechiului Testament si carti apocrife ale Noului Testament. In privinta cuvantului "apocrif" in greaca veche prima data a avut sensul de -ascuns, tainic- insa mai tarziu i s-a dat sensul de aproape " fals". Cele 14 carti din Biblia integrala sunt totusi mai cunoscute si nu intra in categoria celor false.

Printre cartile apocrife ale Vechiului Testament, care sunt multe si au inceput incet , incet sa apara si la noi in tara, traduse in limba noastra, as vrea sa amintesc: Cartea lui Enoh, Testamentul celorn12 Patriarhi, Iosif ,Testamentul lui Iov, Testamentul lui Avraam, etc.

Si Noul Testament are apocrife si acestea sunt destul multe. Dintre ele as vrea sa amimtesc : Evanghelia lui Toma, Pastorul lui Herma, Didache, Apocalipsa lui Pavel, Apocalipsa luiPetru, etc.

Stim ca exista multi crestini care nu citesc nici macar Apocalipsa noastra din Biblie, pe care nu o contesta nimeni, dar alte carti. Aceste pagini insa sunt scrise aici doar pentru aceia care stiu ca pot suporta o astfel de activitate si ii intereseaza. Daca vezi sau simti ca credinta ta nu e destul de puternica pentru a citi aceste lucruri si te pierzi pe drum, atunci cel mai bun lucru este sa eviti sa citesti in continuare acesta pagina de web referitor la cartile apocrife.

(Introducere preluata si modificata)

Va voi prezenta cateva apocrife pe parcurs pentru a le analiza impreuna Invataturile ce ne sunt transmise prin ele.