"La plimbare printre astri de Lumina, Unde totul ma invaluie in Iubire, Caut Soarele, vad Lumina! Sar din raza in raza Dorind sa ating ceea ce noi numim... Perfectiunea!..."
duminică, 25 octombrie 2009
+ Alchimie: Trinosofia de Contele de Saint-Germain (comentariu)
Un manuscris cu adevărat ocult ce poate fi interpretat din mai multe unghiuri având în vedere bogaţia limbajelor folosite şi a modalităţilor de expunere în text şi în imagini. În schimb anumite cuvinte sau inscripţii rămân momentan imposibil de descifrat datorită codificării oculte ale ordinului secret care după cum a susţinut Contele l-ar fi trimis pe el în societate pentru a oferi aceste învăţături mai departe.
Regretabil rămâne faptul că masonii încearcă să acapareze apartenenţa acestei figuri mistice a secolului al XVIII-lea la mişcarea lor. Mulţi iniţiati ai masoneriei au încercat să demonstreze că simbolistica ocultă a lui Saint-Germain ar fi combinată cu cea masonică, iar ordinul secret pe care îl reprezenta acesta ar fi fost o loja masonică. Întrebarea mea este: de unde ştiau că este o loja masonică având în vedere că nici ei nu cunosc acest ordin secret?! Nu am nimic de împărţit cu masonii şi nici nu doresc să îi contrazic! Cer doar dovezi! Spun toate acestea deoarece dacă achiziţionaţi acest manuscris de la anumite edituri o să-l primiţi cu tot cu o interpretare (sau explicaţie) masonica a fiecarei sectiuni al acestuia.
Manuscrisul nu face referire la o şcoala spirituală anume ci vorbeste din perspectiva unei spiritualităţi indepentente! Decodificarea limbajului se poate face prin simbolistici kabbalistice, numerologice, alchimice si caldeene.
Pentru început Manuscrisul este împarţit în doisprezece secţiuni conform anului alchimic şi zodiacului, fiecare dintre acestea având un text şi o imagine, ambele încarcate de simbolistica oculta a ordinului său.
Textul evidenţiază drumul adeptului pe calea anevoioasă a iniţierii, purificării şi perfecţionării sale într-o lume a Maeştrilor ce îl susţin şi îi oferă anumite daruri într-o anumită secţiune a iniţierii sale, iar rolul acestuia fiind jucat de Conte insuşi.
Fiecare secţiune a lucrării sale reprezintă un anume nivel evolutiv al celui care urmează această cale: atentionare, purificare, moarte, putrezire, reinviere, ridicare, etc.
Scopul final al lucrării este Perfecţionarea Adeptului!
Tind să cred ca prima secţiune nu ar fi scrisă din perspectiva autorului ca personaj ci din a autorului ca maestru reproducand ceea ce probabil i-ar fi destăinuit însuşi maestrul său ce la iniţiat în această artă divină. Celelalte secţiuni fiind în schimb tablouri emblematice ale iniţierii sale personale.
Voi posta pe viitor cate o secţiune - text (transcris) şi imagine (daca reuşesc să le obţin în format electronic sau daca le scanez).
Dr. Elias,
25 octombrie 2009
sâmbătă, 10 octombrie 2009
+ Alchimie: Inapoi la treaba!
luni, 14 septembrie 2009
+ Invataturi: Citat a lui THOTH
Discuta atat cu nestiutorul cat si cu inteleptul.
Daca vine la tine cineva plin de invatatura,
asculta-l cu mare atentie caci intelepciunea e totul.
Sa nu taci cand se vorbeste despre rau caci Adevarul
ca si razele de soare lumineaza totul.
Cel ce nu respecta legea va fi pedepsit, caci
doar prin Lege se elibereaza oamenii.
Nu trebuie sa te temi pentru ca frica este
ceea ce leaga omul de intuneric.
Urmeaza-ti indemnul inimii in timpul vietii.
Fa mai mult decat ti se cere. Cand ai acumulat bogatii,
Urmeaza-ti indemnul inimii
Caci toate acestea nu sunt de nici un folos daca inima ti-e istovita.
Asculta-ti inima cat mai mult. Si sufletul se va bucura.
Cei ce sunt calauziti nu se ratacesc,
Dar cei ce s-au ratacit nu mai pot gasi calea cea dreapta.
Daca traiesti intre oameni, fa ca Iubirea sa fie totul pentru inima ta. [...]
sâmbătă, 20 iunie 2009
+ Alchimie: NOTA DESPRE MERCURIUS VIVUS
NOTA DESPRE MERCURIUS VIVUS
"Orice este colorat în alb posedă natura vieţii, precum şi însuşirile şi puterea luminii, care generează viaţa. Pe de altă parte, orice e colorat în negru, sau crează culoarea neagră, are ceva în comun cu moartea, cu proprietăţile întunericului şi cu forţele generatoare de moarte. Pământul cu frigul lui reprezintă cuagularea şi solidificarea acestui fel de duritate. Casa este todeauna moartă, dar cel care o locueşte este viu. Dacă poţi descoperii forţa acestei ilustrări, ai biruit."
Paracelsus - Tractatus Cerul Filosofilor, Partea a II-a, Unele tratate anexe şi apendice privitoare la cele şapte canoane.
marți, 9 iunie 2009
+ Alchimie: EXPERIMENT ALCHIMIC
sâmbătă, 30 mai 2009
+ Alchimie: Alchimia interioara si Alchimia exterioara

In postarile anterioare despre alchimie am pomenit de mai multe ori cum ca aceasta ar avea doua ramuri si anume cea interioara si cea exterioara!
duminică, 22 martie 2009
+ Cei doi Hermes + Anubis şi Marele Lup Alb
marți, 17 martie 2009
+ Confuzia dintre Thoth Atlantul Si Hermes Trismegistus

[...] Omule, sa nu fii mandru de intelepciunea ta.
Discuta atat cu nestiutorul cat si cu inteleptul.
Daca vine la tine cineva plin de invatatura,
asculta-l cu mare atentie caci intelepciunea e totul.
Sa nu taci cand se vorbeste despre rau caci Adevarul
ca si razele de soare lumineaza totul.
Cel ce nu respecta legea va fi pedepsit, caci
doar prin Lege se elibereaza oamenii.
Nu trebuie sa te temi pentru ca frica este
ceea ce leaga omul de intuneric.
Urmeaza-ti indemnul inimii in timpul vietii.
Fa mai mult decat ti se cere. Cand ai acumulat bogatii,
Urmeaza-ti indemnul inimii
Caci toate acestea nu sunt de nici un folos daca inima ti-e istovita.
Asculta-ti inima cat mai mult. Si sufletul se va bucura.
Cei ce sunt calauziti nu se ratacesc,
Dar cei ce s-au ratacit nu mai pot gasi calea cea dreapta.
Daca traiesti intre oameni, fa ca Iubirea sa fie totul pentru inima ta. [...]
[...] Sa stii, omule, ca viitorul e ca o carte deschisa
pentru cel ce stie sa citeasca.
Fiecare efect va aduce cu sine si cauza lui
Caci fiecare efect provine din cauza primordiala.
Afla ca viitorul nu e fix sau stabil ci variaza
pe masura ce cauza produce efectul.
Cerceteaza cauza pe care o creezi, si vei
descoperi cu siguranta ca totul e efect.
Asa ca omule, fii sigur ca efectele pe care le produci
Sunt intotdeauna cauzele unor efecte si mai perfecte.
Afla ca viitorul nu e fix ci ca el urmeaza vointa
omului pe masura ce acesta se misca
Prin miscarile spatiului-timp catre telul unde incepe un timp nou.
Omul poate citi viitorul doar prin intermediul
cauzelor care produc efecte. [...]
[...] Ia aminte omule la profunda intelepciune ascunsa,
Pierduta pentru oameni inca in timpul Locuitorilor,
Pierduta si uitata de oamenii acestei epoci.
Afla ca acest Pamant nu e decat un portal,
pazit de puteri necunoscute omului.
Maestrii Intunericului ascund intrarea ce
duce spre taramul Paradisului.
Afla ca drumul spre sfera din Arulu
E presarat cu bariere ce se deschid doar celor nascuti din Lumina.
Pe Pamant, eu sunt pastratorul cheilor ce
deschid portile catre Taramul Sacru.
Prin puterile ce sunt mai presus de mine,
hotarasc sa las aceste chei lumii omului.
Inainte sa plec, va ofer Secretele prin care va
puteti elibera din sclavia intunericului,
Prin care puteti scapa din incatusarea carnii ce v-a legat,
Si prin care puteti sa va ridicati din intuneric spre Lumina.
Afl a ca sufletul trebuie sa fie curatat de tot ce e intunecat
Inainte de a putea intra pe portile ce duc spre Lumina. [...]
vineri, 13 martie 2009
+ Poezie 21: Despre Alchimie Partea a II-a

Despre Alchimie
Partea a II-a:
I
Prin metale sublimate
Din metale purificate,
Turnând Auripigmentul
Se extrage Medicamentul.
II
Nu iţi spun minciuni
Sau alte incertitudini.
Doar iţi spun să-ncerci
De eşti între cei vrednici.
III
Înţelepţii au răspuns:
„Adevărul e atât de simplu!”
Aşa că nu te lăsa împuns
Că totul e atât de suplu.
IV
Caută Supremul în Sinele tău
Şi apoi ceea ce găseşti
E o floare crescândă în hău,
Care trebuie să o foloseşti.
V
Cel ce caută găseşte,
Cel ce bate i se deschide,
Cel ce cere şi primeşte,
Iar cel vrednic întreprinde.
Alchimiel, 13 martie 2009
Pentru a citi "Despre Alchimie" Partea a I-a +KLIK AICI+
joi, 12 martie 2009
+ Poezie 20: Ars Alkhemyca

Ars Alkhemyca
I
Avem ingredientele toate
Înşirate în ceteva creuzete.
Pentru acea opera împlinită
Munca noastră desăvârşită.
II
Sublimăm materie saturniană
Spărgând cu Soare şi Lună:
Cu apa sfântă a filosofilor
Apoi cu fermentul înţelepţilor.
III
Materia se preface în nigredo,
Soarele şi Luna au dat rod
Şi au în pantece un hermafrod
Ce se transformă în albedo.
IV
Avem acum regina vieţii
Ce preface în argint metalele
Şi vindecă suferinţa morţii
Revărsând în lume fericirile.
V
Lăsăm la foc în continuare
Până ce regina dă iar naştere
Şi din ea apare un Soare
Peste filosofi încoronare.
VI
Aduce viaţa, lungă nemurire,
Zdrobeşte toate suferinţele,
Ne ajută la îndumnezeire
Şi în aur ne preface sufletele.
VII
Aceasta este arta filosofilor
Ascunsă în al nostru întuneric
Să nu o vadă ochii proştilor
Ci doar acela ce este vrednic.
VIII
Ca sticla pură tu să fii
De vrei magisterul vieţii
Şi suferinţa ta va înceta
Când pe cap el iţi va sta.
IX
Ai grijă în schimb cui spui
Căci ea lucru tainic este;
Dar oferit doar filosofului
Din slujba celor Sfinte.
X
Ea din natură se învaţă
Sau direct din inima pură
De la Cel dădător de viaţă
Să ieşi din lumea obscură.
XI
Negrul în foc se purifică,
Un foc de origine Divină
Şi apoi din el răsare Spiritul
Din care purcede Universul.
XII
Mergi pe drumul acesta
Cărare de Lumină Sfântă
Ce te înalţă din întuneric
Devenind tot mai puternic.
XIII
E cunoaşterea vechilor zei
Prea mult jinduită de zmei.
Nimic nu este nou în veşnicie
Pentru cei plini de vrednicie.
Alchimiel, 12 martie 2009
+ Alchimie: Cele 7 legi ale KYBALIONULUI
duminică, 1 martie 2009
+ Alchimie: Contele de SAINT-GERMAIN si miracolul diamantelor

miercuri, 25 februarie 2009
+ Alchimie: Raspuns lui Daquinus
luni, 23 februarie 2009
+ Nicolas Flamel și Cartea Misterioasă din vis
Într-o noapte, Nicolas a avut un vis. Dar fost a oare un vis sau o apariţie ivită pe când abia aţipise, o manifestare palpabilă a destinului? Un înger cu faţa luminoasă se afla aici, la picioarele patului; aripile sale albe umpleau cămăruţa şi ocupau tot spaţiul. Încet, serafimul îşi deschise braţele, ţinea în mâini o carte cu coperte strălucitoare de aramă, cerul se deschisese pentru a lăsa să coboare pe pământ acest spirit luminos, deodată se auzi o voce ca o melodie de pe cealaltă lume:
— Priveşte bine această carte. Ţi se pare necunoscută, ţie, ca şi tuturor celorlalţi oameni, dar într o zi vei vedea în ea ceea ce trebuie să vezi şi vei şti ceea ce nimeni altul nu ştie...
Nicolas întinse mâna pentru a lua cartea cea enigmatică, dar forma dispăru într-un nor ce se risipi curând. Impresionat, mişcat până în străfundul fiinţei sale, copistul se aşeză pe pat. Camera era rece şi întunecoasă. Cu degetele tremurătoare, aprinse o lumânare; flăcăruia pâlpâi, cercetă pereţii de piatră ca şi cum ar fi căutat încă, în jurul lui, urma visului. Dar nu găsi nimic şi, în depărtare, se auzea doar glasul paznicului de noapte: „Dormiţi, oameni buni... dormiţi..."
Câteva zile mai târziu, Nicolas Flamel se afla în magherniţa sa, ca de obicei, aplecat asupra mesei de lucru şi recopiind cu mare grijă un pasaj din Cartea cuvintelor sfinte şi a faptelor bune săvârşite de preasfântul nostru rege Ludovic, de domnul de Joinville... O mie opt sute de vase plecaseră spre Levant, vântul sufla şi umfla pânzele... Copistul îşi ridică privirea şi zări în faţa lui un bărbat pe care nu-l auzise intrând. Obrazul vizitatorului părea ars de soare, hainele îi erau prăfuite de pe drum şi părea sfârşit de oboseală. Nicolas se uită la el cu bunăvoinţă, îi surâse şi îl întrebă cu amabilitate, pe un ton blând, fără să l repeadă:
— Nu-i aşa că vii de departe? Odihneşte-te puţin pe bancă. Prietene, ai văzut vreodată marea?
Dar se vedea bine că bărbatul nu înţelegea deloc limba franceză. Deschise uşa, dar nu rosti decât cuvinte scrâşnite, de neînţeles. Privi cu teamă în jurul lui şi apoi, liniştit, îşi deschise desaga şi scoase din ea, cu foarte mare grijă, un obiect dreptunghiular, învelit în fâşii de pânză. Desfăcu cu încetineală fâşiile de pânză şi scoase la iveală o carte. Lui Nicolas îi veni să leşine de emoţie. Cartea... şi legătura asta... le mai văzuse... totul i se arătase în visul pe care îl avusese cu o noapte în urmă; îngerul îi întinsese aceeaşi carte! Plin de nervozitate, Nicolas luă cartea în mână, parcurse repede cele douăzeci şi una de foi făcute dintr un papirus fin şi rar; se uită cu atenţie la caracterele misterioase şi la desenele alegorice, viu colorate. Pe prima pagină, el citi următoarea inscripţie, scrisă cu litere mari şi aurite: ABRAHAM JIDOVUL, PRINŢ, PREOT, LEVIT, ASTROLOG ŞI FILOSOF, CĂTRE POPORUL IUDEU, ÎMPRĂŞTIAT PRIN MÂNIA LUI DUMNEZEU PRINTRE GALI. SALUT. D. I.
Străinul îl făcu pe copist să înţeleagă că dorea să scape de această carte, accepta să i-o lase în schimbul doar a doi florini. Nicolas îi dădu banii fără să mai discute. Bărbatul băgă banii în buzunar, parcă uşurat, şi plecă în tăcere, aşa cum venise.
vineri, 20 februarie 2009
+ Protejarea Artei de Ignoranti
luni, 16 februarie 2009
+ Fragmente din texte alchimice
miercuri, 4 februarie 2009
+ Alchimie 7: Carte - Rosarium Philosophorum(Gradina Filosofilor)
La inceputul acestui blog va faceam cunoscute 3 carti de alchimie printre care si Rosarium Philosophorum (Gradina Filosofilor) scrisa in sec. al XIV-lea. Acum v-am postat o scurtascurta prezentare despre aceasta de pe Editura Herald care o si comercializeaza:
Comanda Carte: http://www.edituraherald.ro/bookdetail.asp?cod_carte=299&title=Rosarium%20Philosophorum%20(Gradina%20Filosofilor)
"Rosarium Philosophorum este fara indoiala unul dintre textele cele mai importante ale alchimiei medievale. Numeroasele editii aparute constituie o dovada a interesului constant pe care aceasta carte stranie l-a trezit. Influenta sa ulterioara s-a facut simtita in special prin imaginile simbolice pe care le contine, probabil cele mai semnificative din intreaga literatura alchimica, prin care se incearca transmiterea adevarurilor fundamentale ale Ars Magna. Rosariul nu este propriu-zis o lucrare de alchimie; continutul lui se configureaza treptat, pe masura ce este analizata incarcatura simbolica a imaginilor si sunt aduse argumente sub forma unor citate din opera unor filosofi si alchimisti recunoscuti.
Obscuritatea textului si confuza lui alcatuire nu dau impresia unei lucrari de alchimie bine structurate, asa cum vor fi tratatele ulterioare (mai ales cele din perioada rozacriuciana). Centrul de greutate al argumentarii nu cade aici pe bogatia de idei a alchimiei spirituale (dezvoltate in secolele urmatoare de mari alchimisti precum Fludd, Bacon, Flamel etc.), cat mai ales pe redarea simbolica a principiilor Marii Opere.
Tratatul penduleaza constant intre partea grosiera a alchimiei, adica lucrul cu substantele in vederea transmutarii metalelor si alchimia fiintei umane, ce urmareste potentarea energiilor corporal-vitale ale omului. Desi fiecare imagine are o semnificatie aparte si condenseaza procese individuale specifice, intelegerea amplului proces de transmutare care este alchimia presupune analiza simbolica a totalitatii imaginilor cuprinse in text.
Rosarium Philosophorum este impartit in capitole asociate cu cele 20 de gravuri. Aceste capitole introduc ideea ce rezulta din continutul simbolic al gravurilor. Analizand aceste imagini, putem constata ca avem de fapt reprodus sub ochii nostri un proces alchimic complet. Astfel imaginile 1-2-3 ne introduc in Materia Prima, substanta operei de transformare, apoi in imaginile 4-10 vedem primul proces de transmutare care duce la crearea Pietrei Albe, acesta fiind continuat de transmutarea din imaginile 11-17, ce conduce la crearea Pietrei Rosii. Apoi, in 18-19-20 avem o imagine finala a sfarsitului lucrarii.
Rosarium Philosophorum a fost considerat atat de important, incat Carl G. Jung i-a comentat simbolurile si a citat abundent din acest tratat mai mult decat din orice alta sursa alchimica. Interesul marelui savant a fost suscitat mai ales de faptul ca Rosariul trateaza alchimia ca pe un proces neintrerupt de transformare continua imposibil de prins intr-un sistem de gandire rigid. Cu riscul de a ne repeta, nu trebuie uitat ca alchimia, asa cum a fost inteleasa de marile ei figuri, nu e un simplu proces de transmutare a metalelor, ci scopul ei ultim este unul profund spiritual, urmarind prefacerea omului, adica"sublimarea" constitutiei sale psiho-fizice intr-una spirituala.Rosarium Philosophorum este fara indoiala unul dintre textele cele mai importante ale alchimiei medievale. Numeroasele editii aparute constituie o dovada a interesului constant pe care aceasta carte stranie l-a trezit. Influenta sa ulterioara s-a facut simtita in special prin imaginile simbolice pe care le contine, probabil cele mai semnificative din intreaga literatura alchimica, prin care se incearca transmiterea adevarurilor fundamentale ale Ars Magna. Rosariul nu este propriu-zis o lucrare de alchimie; continutul lui se configureaza treptat, pe masura ce este analizata incarcatura simbolica a imaginilor si sunt aduse argumente sub forma unor citate din opera unor filosofi si alchimisti recunoscuti.
Obscuritatea textului si confuza lui alcatuire nu dau impresia unei lucrari de alchimie bine structurate, asa cum vor fi tratatele ulterioare (mai ales cele din perioada rozacriuciana). Centrul de greutate al argumentarii nu cade aici pe bogatia de idei a alchimiei spirituale (dezvoltate in secolele urmatoare de mari alchimisti precum Fludd, Bacon, Flamel etc.), cat mai ales pe redarea simbolica a principiilor Marii Opere.
Tratatul penduleaza constant intre partea grosiera a alchimiei, adica lucrul cu substantele in vederea transmutarii metalelor si alchimia fiintei umane, ce urmareste potentarea energiilor corporal-vitale ale omului. Desi fiecare imagine are o semnificatie aparte si condenseaza procese individuale specifice, intelegerea amplului proces de transmutare care este alchimia presupune analiza simbolica a totalitatii imaginilor cuprinse in text.
Rosarium Philosophorum este impartit in capitole asociate cu cele 20 de gravuri. Aceste capitole introduc ideea ce rezulta din continutul simbolic al gravurilor. Analizand aceste imagini, putem constata ca avem de fapt reprodus sub ochii nostri un proces alchimic complet. Astfel imaginile 1-2-3 ne introduc in Materia Prima, substanta operei de transformare, apoi in imaginile 4-10 vedem primul proces de transmutare care duce la crearea Pietrei Albe, acesta fiind continuat de transmutarea din imaginile 11-17, ce conduce la crearea Pietrei Rosii. Apoi, in 18-19-20 avem o imagine finala a sfarsitului lucrarii.
Rosarium Philosophorum a fost considerat atat de important, incat Carl G. Jung i-a comentat simbolurile si a citat abundent din acest tratat mai mult decat din orice alta sursa alchimica. Interesul marelui savant a fost suscitat mai ales de faptul ca Rosariul trateaza alchimia ca pe un proces neintrerupt de transformare continua imposibil de prins intr-un sistem de gandire rigid. Cu riscul de a ne repeta, nu trebuie uitat ca alchimia, asa cum a fost inteleasa de marile ei figuri, nu e un simplu proces de transmutare a metalelor, ci scopul ei ultim este unul profund spiritual, urmarind prefacerea omului, adica"sublimarea" constitutiei sale psiho-fizice intr-una spirituala." (Prezentare de pe Editura Herald)
Sper ca aceasta carte sa va indrume corect pe drumul transmutarii fiintei umane din nimicul care este in suprema Manifestare a lui Dumnezeu cel Viu si sa va ajute sa descoperiti Leacul Suprem cu ajutorul caruia sa vindecati ignoranta din jurul vostru.
Alchimiel, 4 februarie 2009
marți, 3 februarie 2009
+ Alchimie 6: Invataturi ale lui Paracelsus
Paracelsus a fost un creştin în adevăratul sens al cuvântului şi a căutat întotdeauna să‑şi susţină concepţiile cu ajutorul citatelor din Biblie. El întreba:
„Ce este oare o filozofie care nu‑i sprijinită de revelaţia spirituală? Moise nu a încercat să‑şi expună doctrina într‑un stil direct, material, ci el a scris folosind un stil teologic special, pentru a se putea adresa simţirii şi pentru a trezi credinţa în sufletul oamenilor simpli. Omul de ştiinţă, spre deosebire de teolog, nu se încrede în simţuri, ci doar în experienţele sale, deoarece ştiinţa fizică se ocupă de fenomene şi nu de credinţă. Evreii, de altfel, nu au prea multe cunoştinţe despre ştiinţele naturale, şi, ca popor, ei au fost întotdeauna mai ignoranţi decât alţii din acest punct de vedere.
Credinţa este o stea luminoasă care îl ajută pe cercetător să dezlege misterele naturii. Trebuie să căutaţi centrul vostru de greutate în Dumnezeu şi să vă bazaţi încrederea pe o credinţă divină, sinceră, curată şi puternică, şi să‑i rămâneţi credincioşi cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată simţirea şi cu tot cugetul. Dacă veţi avea o asemenea credinţă, Dumnezeu (înţelepciunea) nu vă va ascunde adevărul Lui, ci vă va dezvălui operele sale într‑un mod credibil, vizibil şi consolator. Tot ce se întâmplă (pe lume) se produce din voinţa lui Dumnezeu. Conştiinţa este facultatea pe care am primit‑o de la Dumnezeu, şi în care noi trebuie să vedem propriul nostru chip. De aceea se cuvine să facem doar ce ne învaţă conştiinţa, nimic altceva.
Cel care nu se va aprinde el însuşi nu va fi luminat de Dumnezeu, căci Dumnezeu l‑a înzestrat cu o conştiinţă în care să aibă o încredere absolută. A învăţa de la alţii, a accepta ideile altora, a acţiona într‑un anumit fel doar pentru că şi alţii procedează astfel, este o ispită. Aşadar, credinţa în lucrurile pământeşti trebuie să se sprijine pe Sfânta scriptură şi pe învăţăturile lui Christos, şi atunci ea va sta pe baze trainice. De aceea va trebui să punem temelia şi piatra unghiulară a înţelepciunii noastre pe puncte de sprijin solide. Primul punct este Rugăciunea sau dorinţa puternică şi aspiraţia spre tot ce este bine. Este necesar să cercetăm şi să batem, şi în felul acesta să ne adresăm cererea Celui Atotputernic din noi, şi să‑I amintim de promisiunile Sale, păstrându‑le treze. Dacă vom face acest lucru în chip potrivit şi cu o inimă sinceră şi curată, vom căpăta ceea ce am cerut, şi vom afla ceea ce am căutat. Porţile Celui Veşnic, care au fost închise înaintea noastră, se vor deschide, şi tot ce a fost ascuns înaintea privirii noastre va ieşi la lumină. Următorul punct este Credinţa: nu simpla credinţă în ceva care poate fi sau nu adevărat, ci o credinţă bazată pe o cunoaştere şi o încredere nestrămutată, o credinţă care poate să mute munţii din loc şi să‑i arunce în mare, o credinţă care poate să facă totul, aşa cum Christos însuşi a mărturisit. Cel de‑al treilea punct este Imaginaţia; dacă puterea aceasta ia naştere în sufletele noastre, nu vom avea nici o dificultate în a o armoniza cu credinţa noastră. O persoană, care e cufundată adânc în gânduri, şi, ca să spunem aşa, retrasă în propriul său suflet, se aseamănă cu cineva care şi‑a pierdut minţile, iar lumea se uită la el ca la un nebun. Dar, în conştiinţa Celui Atotputernic, el este un înţelept; este, cu alte cuvinte, prietenul intim al lui Dumnezeu, şi el cunoaşte mult mai multe taine ale lui Dumnezeu decât toţi aceia care primesc învăţătura lor superficială pe căile simţurilor, căci el poate ajunge la Dumnezeu prin sufletul lui, la Christos prin credinţă, şi atrage la sine Duhul Sfânt printr‑o imaginaţie înflăcărată, în felul acesta noi putem deveni asemeni Apostolilor şi nu ne‑am mai teme nici de moarte, nici de închisoare şi nu vom mai suferi din cauza torturii, nici de oboseală, nici de foame şi nici de nimic altceva."
Extras din "Paracelsus - viata si invatatura" de Franz Hartmann
sâmbătă, 31 ianuarie 2009
+ Alchimie 5: Perioada de Incepere a Operei
vineri, 30 ianuarie 2009
+ Alchimie 4: Marea Opera
