+ Poezie 29: Sonet

Sonet


Adierea blândă a primăverii ei
Mă învăluie, mă derută-n dată,
Apoi mă alintă şi mă îmbată
Cu mirosul ei subtil din flori de tei.

Şi ochii ei căprui căzuţi din stele,
Precum meteoriţii aprinşi în zbor.
Pân' rămâi fermecat în scânteia lor,
Te scalzi în ei străbătând pleiadele.

Pielea ei catifelată mă-ncearcă,
Cu o atingere plăpândă de vis
Mă cutremură, vorba mi-o încurcă.

Pe chipul ei senin apare-un zâmbet
Şi buzele ei plăcut mă sufocă,
Căldura lor mi se-nfiripă-n suflet.


Elias, 06 iulie 2009

Poezie din pachetul "Aventurile Eroului Trac"

+ Poezie 28: Celestin

Celestin


Cântecul dulce al nopţii aprinse
Se stinge prin ploaia de primăvară,
Prin atingerea plăpândă a pielii
Sub clarul aprins...
De Lună.

Se numără clipele...
Se adună soaptele...
Se rostesc cuvinte duioase,
Până ce Soarele răsare pe cer.

Se pun dorinţe în gând,
Apoi se joacă teatru.
Până ce amândoi adorm
Şi se întâlnesc în vis!...

Se trezesc, se sărută şi apoi adorm,
Până ce Luna răsare din nou!
Cu liniştea ei supremă,
Cu îmbrâţişarea ei profundă.

Elias, 06 iulie 2009

+Poezie 27: Catrene

Catrene


Mă nelinişteşte un gând profund,
Îmi sapă nemilos în inimă adânc,
Ca o spirală se răsuceşte în rană
Să stroarcă din fructul rotund.

Mă cutremur în noaptea rece,
Luna a mă linişti vrea şă încerce
Urlă lupul din mine în stele,
Încolţit se simte şi el între ele.

Pe albia râului se aşterne cerul
Se unesc clădind un magisteriu.
Din negrul pântec răsare albul
Ce-mi oferă darul fericirii eterne.

Mă sprijin încet de mine însumi,
Parcă sunt făcut din recele fier
Ce prin mine izvorând spre cer
S-a răcit într-o spirală a morţii.


Elias, 04 iulie 2009