miercuri, 25 martie 2009

+ Poezie 22: Chemarea Marelui Lup Alb



Chemarea Marelui Lup Alb
 
 
I
Din crâng se aude un urlet
Ce răsună în zare ca un tunet
Şi din munţi şi stepe se adună
La sfat toţi lupii sub clar de Lună.
 
II
Au răspuns chemării din zare
A Lupului Mare şi Alb din munţi
După cum au căzut la învoire
Să asculte de el ca de Sfinţi.
 
III
El Marele Lup Alb, smeritul dac,
Ostaş de frunte al armatei Sfinte,
Al lui Zalmoxe supus în veac,
A chemat toţi lupii din moarte.
 
IV
Aşezându-i în semnul Crucii
Le spuse secretul nemuririi,
Cum acesta se vede în cercuri
Pe cer în marea de sclipiri.
 
V
Apoi le spuse să intre în luptă
Alături de fraţii de sânge dac
Sub o singură năframă Sfântă
Cea alba a Lupului Alb din veac!
 
 
Alchimiel, 20-25 martie 2009

duminică, 22 martie 2009

+ Cei doi Hermes + Anubis şi Marele Lup Alb

Anubis Hermes Trismegistus

Cum spuneam şi în postarea precedentă acum am să revin asupra subiectului Thoth atlantul şi Hermes Trismegistus (Hermes cel de trei ori mare). Am căutat ieri pe internet să văd ce găseşte lumea despre Thoth ca zeu egiptean şi bineînţeles cum era de aşteptat am găsit multe prostii pe lângă informaţia destul de săracă şi de aici şi proasta înclinaţie a omului să tragă concluzii pripite. În orice caz am observat la un moment dat că nu sunt singurul care a spus ca Thoth a fost indentificat greşit cu Hermes aşa că nu mă puteţi acuza că rescriu istoria. O corectez doar!
După cum aţi văzut în comentariile postării trecute cineva a completat faptul că Hermes (Arcadianul ... o să vedeţi de ce) se identifică cu Anubis şacalul negru, zeu-călauză al morţilor şi zeu al îmbălsămarii, slujitor şi fiu în acelaşi timp al lui Osiris în mitologia egipteană.
În paranteză am trecut Arcadianul pentru a sublinia o altă întrupare a lui Hermes Trismegistos care de asemenea a fost şi Marele Lup Alb al dacilor şi mulţi alţii mai mult sau mai puţin importanţi. Hermes Arcadianul a avut ca tată pe Zeus şi era de acelaşi rang cu Anubis îndeplinind funcţii asemănătoare, dar existând o mică diferenţă. La fel este între Hermes Trismegistus şi Marele Lup Alb cu anumite diferenţe.
Apoi Anubis slujea pe un zeu al pamântului şi judecător al morţilor, Osiris, iar Marele Lup Alb îl slujea pe zeul pamântului şi judecător al morţilor, Zalmoxe (Zal = Dumnezeu, moxe de la mokşa = Eliberare/ traducere din limba străveche a dacilor),... astfel de asemanari se pot face multe sau de asemenea se pot observa multe lucruri opuse (polaritatea). Anubis lucra în domeniul lumii de dincolo, iar Marele Lup Alb în lumea aceasta. Anubis era negru, Marele Lup Alb era prin logica alb... Şi şacalul negru era om ce putea deveni şacaş şi Lupul Alb a fost om ce a devenit lup!
Să vedem care este trăsătura principală a fiecăruia şi cea secundară:
Hermes Arcadianul : Principal la interior, secundar la exterior;
Hermes Trismegistos: Principal la exterior, secundar la interior;
Marele Lup Alb: Principal la interior, secundar la exterior;
Anubis(şacalul negru): Principal la exterior, secundar la interior.

Hermes Arcadianul este precum Lupul Alb, dar are funcţii precum Anubis.
Hermes Trismegistus este precum Anubis, dar are funcţii precum Lupul Alb.
Aici se poate vedea chiar foarte clar că se completează "unii pe alţii" (cu "" ce este acelaşi) şi în acelaşi timp toţi patru sunt nemuritori.

Acum ce treabă are Thoth în toată povestea asta? Ei bine el este cel care l-a învăţat pe Anubis tainele lui Ra(o parte din ele bineînţeles) şi a fost entitatea care s-a manifestat prin acesta în diferitele sale întrupări cum ar fi Hermes Trismegistos, Thot preotul egiptean, etc.
După ce ne dăm seama de acest lucru? Hermes în foarte multe din întruparile sale a oferit învăţaturi divine de orgine "solară" sau astrologice, etc, prin intermediul lunii. Marea Operă mai întâi este Lună şi apoi devine Soare. Thoth era discipolul lui RA - Soarele (inima si limba lui RA) şi era simbolizat de Lună.


Alchimiel, 22 martie 2009

marți, 17 martie 2009

+ Confuzia dintre Thoth Atlantul Si Hermes Trismegistus



Vad ca tablitele lui Thoth au starnit curiozitatea multora.
Am observat ca primesc multe vizite pe blogul meu de la cautatorii acestor tablite pe pagina cu Tabla de smarald a lui Hermes Trismegistus care este in treisprezece puncte(jumatate de pagina) si nu in cinsprezece capitole ca si cele ale lui Thoth atlantul!
Cuvantul cautat este "Tablitele de Smarald" datorita caruia intra si pagina blogului meu la subiectele gasite.

Si daca tot intra lumea atunci sa discutam putin si pe acest subiect. Asa ca Urmatoarele 2-3 postari o sa le atribui lui Thoth, Hermes, Ra si istoriei decaderii atlantidei si relevarea Pulberii Divine.

Am observat ca multi indentifica pe Thoth atlantul si pe Hermes Trismegistus ca fiind aceeasi persona in intrupari diferite, dar acest lucru este o grava confuzie deoarece exista doi Thoth in istoria lumii si anume:
- Atlantul Thoth(zeul egiptean) trimis de RA(Cel mai mare zeu - Creatorul) la scufundarea Atlantidei sa dea mai departe Intelepciunea pe care a obtinut-o omenilor pentru a nu se pierde dupa marile razboaie dintre atlantii decazuti si celelate rase planetare (vezi caderea atlantidei).
- Preotul egiptean Thot ce a jucat un rol important in dezvoltarea spiritualitatii egiptene si a lumii de altfel, direct sau indirect, fiind un canal al primului Thoth.
Acesta din urma (preotul Thot) este intruparea lui Hermes Trismegistus( Trismegistus = de trei ori mare). In schimb este adevarat ca ceea ce prezinta Hermes si implicit preotul Thoth se regaseste si in Tablitele De Smarald ale lui Thoth atlantul. Acest lucru a fost posibil datorita faptului ca Thoth atlantul a jucat rolul de "entitate sfatuitoare" a lui Hermes in unele din intruparile acestuia dezvaluind omenirii anumite invataturi ale lui RA (Locuitorul din Tablitele de Smarald - e bine de observat ca ei nu se numeau pe sine zei - iar Thoth era dintre fii omenilor, tatal sau fiind unul dintre cei mai mari in intelepciune si RA era un Copil al Luminii - cel mai mare dintre acestea), asa cum acesta la si indrumat sa faca!

Hermes in multe din intruparile sale a fost canalul prin care s-a manifestat Thoth atlantul, dar si a altor entitati cum ar fi Arh. Rafael ce aveau aceasi misiune de a oferi umanitatii anumite mistere! Deasemenea Hermes nu este singurul care a fost un astfel de canal, pe langa el mai existand si alti intelepti (trismegiti) mai mult sau mai putin publici in istoria omenirii ce au oferite mai mult sau mai putin informatii, in functie de necesitatile vremii.

Lucrarea Suprema a lui Hermes Trismegistus si una dintre putinele lucrari autentice este Tractatus Aureus in care autorul ofera din intelepciunea sa tuturor Fiilor Intelepciunii si anume unele mistere ale Inefabilului printre care si alchimia interioara si exterioara... secretul Pulberii Divine si anume Piatra Filosofala - Comoara nepretuita a filosofilor.
In cadrul acestei lucrari apar elemente comune cu ale Tablitelor de Smarald ale lui Thoth.

Daca doriti sa cititi sau sa descarcati Tablitele de Smarald ale lui THOTH Atlantul urmati linkul:
Daca doriti sa cititi Tablita de Smarald a lui Hermes Trismegistus urmati linkul :
Daca doriti Tratatus Aureus a lui Hermes Trismegistus(Tratatul de Aur) in limba engleza urmati linkul: http://www.scribd.com/doc/14849/The-Golden-Tractate-of-Hermes-Trismegistus

PS1: Pentru cei care cred ca THOTH atlantul este un demon: Mai analizeti odata relatarile sale si deasemenea si alte surse istorice pe care le considerati benefice si o sa vedeti ca va contraziceti singuri ca prostii acceptand multe din invataturile sale fara sa aveti habar.
Si nu mai spuneti ca va lipsiti din invataturile sale ca Evangheliile sunt pline de invataturi hermetice. Acesta a fost si unul din scopurile petru care Thoth atlantul a trebuit sa ofere intelpciunea oamenilor.

PS2: Aceasta este o simpla introducere ce o voi argumenta pe larg in umatoarele postari!

Cateva citate din Tablitele de Smarald ale lui Thoth atlantul:

[...] Omule, sa nu fii mandru de intelepciunea ta.
Discuta atat cu nestiutorul cat si cu inteleptul.
Daca vine la tine cineva plin de invatatura,
asculta-l cu mare atentie caci intelepciunea e totul.
Sa nu taci cand se vorbeste despre rau caci Adevarul
ca si razele de soare lumineaza totul.
Cel ce nu respecta legea va fi pedepsit, caci
doar prin Lege se elibereaza oamenii.
Nu trebuie sa te temi pentru ca frica este
ceea ce leaga omul de intuneric.
Urmeaza-ti indemnul inimii in timpul vietii.
Fa mai mult decat ti se cere. Cand ai acumulat bogatii,
Urmeaza-ti indemnul inimii
Caci toate acestea nu sunt de nici un folos daca inima ti-e istovita.
Asculta-ti inima cat mai mult. Si sufletul se va bucura.
Cei ce sunt calauziti nu se ratacesc,
Dar cei ce s-au ratacit nu mai pot gasi calea cea dreapta.
Daca traiesti intre oameni, fa ca Iubirea sa fie totul pentru inima ta. [...]

[...] Sa stii, omule, ca viitorul e ca o carte deschisa
pentru cel ce stie sa citeasca.
Fiecare efect va aduce cu sine si cauza lui
Caci fiecare efect provine din cauza primordiala.
Afla ca viitorul nu e fix sau stabil ci variaza
pe masura ce cauza produce efectul.
Cerceteaza cauza pe care o creezi, si vei
descoperi cu siguranta ca totul e efect.
Asa ca omule, fii sigur ca efectele pe care le produci
Sunt intotdeauna cauzele unor efecte si mai perfecte.
Afla ca viitorul nu e fix ci ca el urmeaza vointa
omului pe masura ce acesta se misca
Prin miscarile spatiului-timp catre telul unde incepe un timp nou.
Omul poate citi viitorul doar prin intermediul
cauzelor care produc efecte. [...]

[...] Ia aminte omule la profunda intelepciune ascunsa,
Pierduta pentru oameni inca in timpul Locuitorilor,
Pierduta si uitata de oamenii acestei epoci.
Afla ca acest Pamant nu e decat un portal,
pazit de puteri necunoscute omului.
Maestrii Intunericului ascund intrarea ce
duce spre taramul Paradisului.
Afla ca drumul spre sfera din Arulu
E presarat cu bariere ce se deschid doar celor nascuti din Lumina.
Pe Pamant, eu sunt pastratorul cheilor ce
deschid portile catre Taramul Sacru.
Prin puterile ce sunt mai presus de mine,
hotarasc sa las aceste chei lumii omului.
Inainte sa plec, va ofer Secretele prin care va
puteti elibera din sclavia intunericului,
Prin care puteti scapa din incatusarea carnii ce v-a legat,
Si prin care puteti sa va ridicati din intuneric spre Lumina.
Afl a ca sufletul trebuie sa fie curatat de tot ce e intunecat
Inainte de a putea intra pe portile ce duc spre Lumina. [...]


Alchimiel, 17 maritie 2009

vineri, 13 martie 2009

+ Poezie 21: Despre Alchimie Partea a II-a



Despre Alchimie
 
 
Partea a II-a:
 
I
Prin metale sublimate
Din metale purificate,
Turnând Auripigmentul
Se extrage Medicamentul.
 
II
Nu iţi spun minciuni
Sau alte incertitudini.
Doar iţi spun să-ncerci
De eşti între cei vrednici.
 
III
Înţelepţii au răspuns:
„Adevărul e atât de simplu!”
Aşa că nu te lăsa împuns
Că totul e atât de suplu.
 
IV
Caută Supremul în Sinele tău
Şi apoi ceea ce găseşti
E o floare crescândă în hău,
Care trebuie să o foloseşti.
 
V
Cel ce caută găseşte,
Cel ce bate i se deschide,
Cel ce cere şi primeşte,
Iar cel vrednic întreprinde.
 
 
Alchimiel, 13 martie 2009


Pentru a citi "Despre Alchimie" Partea a I-a    +KLIK AICI+

joi, 12 martie 2009

+ Poezie 20: Ars Alkhemyca


Ars Alkhemyca

I
Avem ingredientele toate
Înşirate în ceteva creuzete.
Pentru acea opera împlinită
Munca noastră desăvârşită.
 
II
Sublimăm materie saturniană
Spărgând cu Soare şi Lună:
Cu apa sfântă a filosofilor
Apoi cu fermentul înţelepţilor.
 
III
Materia se preface în nigredo,
Soarele şi Luna au dat rod
Şi au în pantece un hermafrod
Ce se transformă în albedo.
 
IV
Avem acum regina vieţii
Ce preface în argint metalele
Şi vindecă suferinţa morţii
Revărsând în lume fericirile.
 
V
Lăsăm la foc în continuare
Până ce regina dă iar naştere
Şi din ea apare un Soare
Peste filosofi încoronare.
 
VI
Aduce viaţa, lungă nemurire,
Zdrobeşte toate suferinţele,
Ne ajută la îndumnezeire
Şi în aur ne preface sufletele.
 
VII
Aceasta este arta filosofilor
Ascunsă în al nostru întuneric
Să nu o vadă ochii proştilor
Ci doar acela ce este vrednic.
 
VIII
Ca sticla pură tu să fii
De vrei magisterul vieţii
Şi suferinţa ta va înceta
Când pe cap el iţi va sta.
 
IX
Ai grijă în schimb cui spui
Căci ea lucru tainic este;
Dar oferit doar filosofului
Din slujba celor Sfinte.
 
X
Ea din natură se învaţă
Sau direct din inima pură
De la Cel dădător de viaţă
Să ieşi din lumea obscură.
 
XI
Negrul în foc se purifică,
Un foc de origine Divină
Şi apoi din el răsare Spiritul
Din care purcede Universul.
 
XII
Mergi pe drumul acesta
Cărare de Lumină Sfântă
Ce te înalţă din întuneric
Devenind tot mai puternic.
 
XIII
E cunoaşterea vechilor zei
Prea mult jinduită de zmei.
Nimic nu este nou în veşnicie
Pentru cei plini de vrednicie.
 
 
Alchimiel, 12 martie 2009

+ Alchimie: Cele 7 legi ale KYBALIONULUI

Am pomenit de Hermes Trismegistus de mai multe ori prin postarile mele, el fiind parintele alchimiei si de asemenea al magiei.
Am sa postez acum cele 7 legi hermetice prezentate in lucrarea KYBALION care stau la baza intregii spiritualitati si bineinteles daca suntem atenti o sa observam ca au rol de baza si in cazul stiintei!!!

1. LEGEA MENTALISMULUI
"Totul este Spirit; Universul este mental"

2. LEGEA CORESPONDENŢEI
"Ceea ce este Sus este ca şi ceea ce este Jos; Ceea ce este Jos este ca şi ceea ce este Sus"

3. LEGEA VIBRAŢIEI
"Nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează"
"Cel care înţelege Legea VIBRAŢIEI a câştigat sceptrul puterii" - a spus un vechi ocultist.

4. LEGEA POLARITĂŢII
"Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are două extreme; asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie; polii opuşi au o natură identică, însă de grade diferite; extremele se ating; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate"

5. LEGEA RITMULUI
"Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice lucru are durata sa; totul evoluează, apoi degenerează; balansul pendulei se manifestă în totul; măsura oscilaţiei sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilaţiei la stânga; ritmul este constant"

6. LEGEA CAUZEI SI EFECTULUI
"Orice cauză are efectul său; orice efect are cauza sa, totul se întâmplă conform Legii. Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalităţii, însă nimic nu scapă Legii"

7. LEGEA GENULUI
"Este un gen în toate lucrurile; TOTUL are principiile sale: masculin şi feminin; genul se manifestă în toate planurile"

Va las sa constientizati singuri aceste legi fara a va da explicatiile din Kybalion deoarece aceste sunt scrise de prosti ca mine si ca voi, care ne-ar putea oferi informatii doar pe jumatate bune sau usor pervertite, ori exista riscul de a nu le intelege corect! Odata cu constientizarea lor incercati sa le puneti in practica!(aici nu ma refer la ritualurile de proata calitate care nu fac decat sa manipuleze si sa programeze neuro-lingvistic)
Spun acestea deoarece multi au scris diverse sofisme pe baza acestor legi ale lui Hermes crezand ca au inteles cheia intelepciunii, dar de fapt ei sunt prostii ce au in mana cateva kilograme de aur si pietre pretioase in mijlocul desertului! Au comoara in mana, sunt mandrii de avutie, dar nu sunt siguri la ce le folseste in mijlocul desertului! Usor va aparea incercarea apei, setea devenind insuportabila si atuci vor renunta la comoara la fel de usor cum au gasit-o! Pacat de carat ca ala extenuiaza mai ales in desert! In final ajung sa moara mai ignoranti decat erau la inceput.
Cam asta este soarta multora, mai ales a celor organizati in scoli, ordine sau mai stiu eu alceva!

Alchimiel

sâmbătă, 7 martie 2009

+ Poezie 19: Eliberează-te şi iartă





Eliberează-te şi iartă



Atunci eliberează-te
De toţi şi de toate
Şi-n libertate zboară
Ca o pasăre maeastră.

Şi treci peste limite
Unde nimeni nu ajunge
Dacă nu iartă în veci
Durerea îl va învinge.

Aşa iţi spun ce ştiu
Că acela ce a iertat
În ceruri au şi răsunat
Cântări de nu descriu.

Prin puterea de iertare
Se vede cel cu credinţa
Ca o forţa ce îndreptă
Şi păcatul spre sfinţire.


Alchimiel, 6-7 martie 2009

Dedic această poezie celui ce o înţelege! 
Cine are urechi de auzit să audă!!!
Cine nu o înţelege atunci să o înţeleagă!

vineri, 6 martie 2009

+ Rugaciunea iertarii in 3 pasi

Rugaciunea iertarii in 3 pasi:

“1. Doamne imi cer iertare pentru tot ce am gresit fata de toti cei cu trup sau fara cu gandul, cu cuvantul sau cu lucrul , constient sau inconstient, cu voie sau fara de voie, acum sau alta data. Amin!
2. Doamne iert absolut tot celor care au gresit fata de mine in trup sau fara, cu gandul, cu cuvantul sau cu lucrul , constient sau inconstient, cu voie sau fara de voie, acum sau alta data. Amin!
3. Doamne imi cer iertare in fata Ta si a Intregii Tale Creatii pentru absolut orice am gresit cu gandul, cu cuvantul sau cu lucrul, constient sau inconstient, cu voie sau fara de voie, acum sau alta data. Amin!”

miercuri, 4 martie 2009

+ Poezie 18: Poezia unui Alchimist



Poezia unui Alchimist
 
 
De ești un alchimist
Să știi că ești artist
Și lucrezi cu energiile
Substanțelor simple
Căutând cele subtile.
 
Să nu renunți la vise
Fie ele neînțelese
Cel ce caută găsește
Calea către cele Sfinte
Și frunza-i înverzește.
 
Din speranță se clădește
Scopul zilelor pierdute
Ce sădește-mpământare
La sămânța roditoare
Ce crește în lucrare.
 
O! Cunoaștere a zeilor
Îdemânarea înțelepților
Cununa oamenilor Sfiți
Trecuți prin mii de vieți
Fiind cu toții învățați.
 
Ce în om tu te dezvolți
Și focul vieții întețești
Sau pulberea din Soare,
Ori din Lună stralucire
Înspre stele aduce înălțare.
 
Să aduci tu relevare
Despre adevaruri sacre,
Să ne înalți în veșnicie,
Să ne scapi de sărăcie
Tu sălaș de vrednicie.
 
 
Alchmiel, 4 martie 2009

duminică, 1 martie 2009

+ Poezie 17: IO şi Cuvântul

IO şi Cuvântul
 
 
Născut am fost sub Cruce,
Pe buze cu al Lui nume dulce
Căutând să mă urc în viață
Să mă ridic din ignoranță.
 
Văzui drumul greu de mic,
Cu demoni șezând în întuneric,
Dar să mă înghită nu au reușit
Căci Dumnezeu ma îndragit.
 
Am pleacat și m-am întors
În Lumina Lui cea Sfântă
Devenind tot mai puternic,
Tot mai ferit de întuneric.
 
Încercări și teste am avut
Să manifest din nou Iubirea
Frații întunericului m-au vrut
Însa IO vreau doar cu Lumina.
 
Așa am primit cunoașterea
În visul meu din urmă.
Cuvântul ce îl dau acuma
Să străbată nemurirea.
 
Scriu acum în versuri
Sau în proză adevaruri
Ce așa mi-au fost lăsate
Să le dau IO mai departe.
 
 
Alchimiel, 27 februarie – 1 martie 2009

+ Alchimie: Contele de SAINT-GERMAIN si miracolul diamantelor



— Domnule, spuse regele, iată cele şase diamante mici despre care v‑am vorbit. Puteţi, în faţa mea, să le faceţi mai mari?
Contele de Saint‑Germain ia cu delicateţe cele şase pie tricele scumpe din mâna regelui şi le înşiruie pe un covoraş de catifea albastră. Apoi se uită la ele cu mare atenţie, pen tru a se convinge de limpezimea lor desăvârşită; mulţumit de ce vede, dă cu gravitate din cap şi începe să şoptească nişte formule alchimice cu neputinţa de înţeles.
Regele se foloseşte de acea clipă pentru a privi jur‑împrejur prin încăpere. El îi dăruise contelui acest aparta­ment în urmă cu un an, dar până atunci nu venise niciodată să‑l vadă. Trebuie să spunem că era destul de greu pentru Ludovic al XV‑lea să plece din castelul Chambord pentru a veni în această dependinţă fără să‑şi intrige suita şi să pro­voace o adevărată răsturnare a protocolului. Dar curiozita tea învinsese, căci voia să ştie cum arată locuinţa unui alchimist ce se bucura de faima de a fi nemuritor. Regele se uită atent. Nu vede cuptorul tradiţional! Nici alambicul şi nici vreo retortă. Ce decepţie! I‑o comunică domnului de Saint‑Germain. Acesta surâde cu fineţe şi îi dă următoarea explicaţie: a lucrat multe secole de‑a rândul, în multe labo­ratoarede alchimie, şi şi‑a păstrat metalele şi substanţele cu puteri miraculoase preparate de el odinioară. Aşa se face, spune contele, că acele vreo douăzeci de cutiuţe aşezate pe masa lui de lucru şi pe etajere conţin produse alchimice cu efecte magice şi misterioase. Însoţindu‑şi vorba cu fapta, contele apucă la întâmplare una din casete, făcută din lemn sculptat, o deschide şi îi arată Maiestăţii sale ce cuprinde. Regele se apleacă, se uită şi observă pe fundul ei o pulbere metalică foarte strălucitoare:
— E un praf de protecţie cu proprietăţi speciale, acţio nează la rece şi înlătură nu numai toate neajunsurile pe care le are un creuzet vârât într‑un cuptor, dar şi toate celelalte o peraţiuni la cald necesare transmutării plumbului în aur.
Regele ascultă aceste expuneri teoretice, dar aşteaptă mai ales demonstraţia practică. Domnul de Saint‑Germain deschide o altă cutie — dintr‑un metal de culoare întunecată — şi scoate din ea o cutiuţă rotundă, parcă din lemn de me­rişor. Ridică cu grijă capacul plat al cutiei şi pune în ea cele şase diamante ale regelui. Presară deasupra lor pilitura me talică argintie, acoperă cutia cu capacul şi o scutură puter nic timp de vreo două minute. Apoi deschide din nou cutia şi se uită atent înăuntrul ei. Cu faţa luminată de un surâs, se întoarce spre regalul său oaspete. Maiestatea sa aruncă înăuntru o privire şi descoperă un singur diamant, nespus de frumos şi mare cât cele şase pietre pe care le încredinţase contelui luate laolaltă. Regele nu îndrăzneşte să‑l atingă, ca şi cum s‑ar teme că o să dispară, dar Saint‑Germain îl încu­rajează:
— Este diamantul vostru, Sire: sunt cele şase diamante unite între ele.
Regele ia în mână minunatul diamant, îl admiră cu ochi de expert forma şi culoarea şi se declară încântat.
— Îţi mulţumesc, domnule de Saint‑Germain, această piatră este mal potrivită ca podoabă pentru corsajul doam nei de Pompadour.
Contele se înclină cu respect şi tace. Regele tace şi el, cercetând diamantul în razele soarelui care intră prin fereas­tră. Se gândeşte la miracol. El nu crede în această operaţie magică. Cutiuţa din lemn de merişor seamănă întocmai cu cea folosită la Curte, anul trecut, de un scamator priceput. Artistul binevoise să‑i arate regelui tot mecanismul. Un ca pac cu fund dublu îi îngăduia să camufleze micile obiecte aşezate în cutie şi să descopere un obiect mai mare, ascuns înainte în interiorul ei. Artistul îi uimise pe curteni, transformând astfel boabele de grâu în perle. Ludovic al XV‑lea este convins că şi contele foloseşte aceeaşi metodă. Îl admiră mult pe domnul de Saint‑Germain pentru vastele lui cu noştinţe şi pentru buna sa dispoziţie, dar nu crede în pute­rile‑i oculte. Rupând tăcerea, îi pune contelui următoare întrebare insidioasă:
— Dar unde aţi găsit un diamant atât de frumos?
— Sire, după cum v‑am mai spus, el nu‑i decât suma celor şase diamante ale voastre, îi răspunde Saint‑Germain fără să se tulbure.
— Ţţţţ... ţtţţ... adaugă Ludovic al XV‑lea, într‑o bună zi, tot îmi vei dezvălui originea averii dumitale. Oricum, ştiu că o foloseşti cu generozitate. Asta mi‑ar fi de ajuns, dacă n‑aş fi atât de curios... Nădăjduiesc, aşadar, că într‑o bună zi...
Şi regele îl conduse prieteneşte pe domnul de Saint‑Germain spre apartamentele regale unde îi aşteptau curtenii.

Sursa: Gerard Majax - Magicienii