Poezia unui Alchimist
De ești un alchimist
Să știi că ești artist
Și lucrezi cu energiile
Substanțelor simple
Căutând cele subtile.
Să nu renunți la vise
Fie ele neînțelese
Cel ce caută găsește
Calea către cele Sfinte
Și frunza-i înverzește.
Din speranță se clădește
Scopul zilelor pierdute
Ce sădește-mpământare
La sămânța roditoare
Ce crește în lucrare.
O! Cunoaștere a zeilor
Îdemânarea înțelepților
Cununa oamenilor Sfiți
Trecuți prin mii de vieți
Fiind cu toții învățați.
Ce în om tu te dezvolți
Și focul vieții întețești
Sau pulberea din Soare,
Ori din Lună stralucire
Înspre stele aduce înălțare.
Să aduci tu relevare
Despre adevaruri sacre,
Să ne înalți în veșnicie,
Să ne scapi de sărăcie
Tu sălaș de vrednicie.
Alchmiel, 4 martie 2009
Cu adevarat remarcabila. Placuta, simpla si complicata in acelasi timp, o mica-mare opera. Cu respect Cosmin
RăspundețiȘtergereMs mult ptr complimente...desi nu le merit :))...
RăspundețiȘtergereca si nivel artistic nu se ridica la cote inalte, in schimb sper ca mesajul acesteia sa fie bine inteles de cititori!!!
Mesajul primeaza, artisticul este doar forma. Complimentele raman. Cu sinceritate Cosmin
RăspundețiȘtergere