Chemarea Marelui Lup Alb
I
Din crâng se aude un urlet
Ce răsună în zare ca un tunet
Şi din munţi şi stepe se adună
La sfat toţi lupii sub clar de Lună.
II
Au răspuns chemării din zare
A Lupului Mare şi Alb din munţi
După cum au căzut la învoire
Să asculte de el ca de Sfinţi.
III
El Marele Lup Alb, smeritul dac,
Ostaş de frunte al armatei Sfinte,
Al lui Zalmoxe supus în veac,
A chemat toţi lupii din moarte.
IV
Aşezându-i în semnul Crucii
Le spuse secretul nemuririi,
Cum acesta se vede în cercuri
Pe cer în marea de sclipiri.
V
Apoi le spuse să intre în luptă
Alături de fraţii de sânge dac
Sub o singură năframă Sfântă
Cea alba a Lupului Alb din veac!
Alchimiel, 20-25 martie 2009
Frumoasa poezie. Interesanta si combinatia de simboluri. Felicitari. Cu mult respect, Cosmin.
RăspundețiȘtergereFoarte interesant blog am descoperit la ceas de seară...
RăspundețiȘtergereVă mulţumesc ptr aprecieri! Fac şi eu ce pot!
RăspundețiȘtergereBucuroasa de descoperirea blogului tau! In caz ca vrei sa iti promovezi site-ul pe pagina mea, esti asteptat cu un poem pentru sectiunea "Prieteni de condei", ar fi minunat ca tot mai multa lume sa se bucure de creatiile tale.
RăspundețiȘtergereTe voi trece si la blogroll.
Cu prietenie,
Lisabeth
Alchimi-EL, am primit pe mail un poem, sub numele tau. Daca nu tu esti autorul mailului, sa imi dai de stire.
RăspundețiȘtergerePoemul cu titlul Ingerul meu e semnat de mine!
RăspundețiȘtergere:) Multumesc mult pentru invitatie!:)
Imn Lui Zamolxe
RăspundețiȘtergereAprindem rugul sacru, vorbim cu Dumnezeu.
La focul lui Zamolxe, s-or aduna mereu,
în nemurirea lor, străbunii daci eroi,
îşi vor găsi sălaşuri de suflete în noi.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.
Stăpâne Doamne, stăpâne, noi ne gândim la tine,
punând la cruce soare, scăpat-am de suspine.
Şi falnic stirpea noastră, aşa o să rodească,
din rug sacru ne-ntoarcem la legea strămoşească.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.
Când soarele răsare pe creste în Carpaţi,
nemuritorii daci în noi sunt întrupaţi.
Avem inimi de foc căci stirpea strămoşească,
a înviat acuma în stirpea românească.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.
Duşmanii să se teamă de focul din cuvinte.
Cine suntem? Le spunem să ia acum aminte
că lunga asuprire de-acuma s-a-ncheiat,
străbunii daco-geţi în noi au înviat.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.
Vom înălţa altare şi temple, sanctuare,
în cele patru colţuri, din munte pân-la mare.
Aşa Îl vom cunoaşte din nou pe Dumnezeu,
din ceruri ne-o privi bătrânul Deceneu.
(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, aşa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.
Poporul nostru-i mândru, suntem un neam de soi,
cu toţii luaţi aminte, e stirpe de eroi.
Zamolxe ţine treaz al zeilor popor,
nemuritor ne este scutul Carpaţilor.
(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, aşa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.
(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.
(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.