Catrene
Mă nelinişteşte un gând profund,
Îmi sapă nemilos în inimă adânc,
Ca o spirală se răsuceşte în rană
Să stroarcă din fructul rotund.
Mă cutremur în noaptea rece,
Luna a mă linişti vrea şă încerce
Urlă lupul din mine în stele,
Încolţit se simte şi el între ele.
Pe albia râului se aşterne cerul
Se unesc clădind un magisteriu.
Din negrul pântec răsare albul
Ce-mi oferă darul fericirii eterne.
Mă sprijin încet de mine însumi,
Parcă sunt făcut din recele fier
Ce prin mine izvorând spre cer
S-a răcit într-o spirală a morţii.
Elias, 04 iulie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu