Lumina de lună plină
Se reflectă în lacuri, mări si oceane învolburate
În ochii îndragostiților din blănda noapte,
În ochii fiarelor și-n frunze de plante
Sau pe carapacea unui licurici de noapte.
Se reflectă într-o floare azurie
În penajul mort al păsării nocturne
În ochii bufniței ce pradă carne
Așa ne vede în lume, Regina argintie!
Fericiți cei ce simt căldura ei cea blândă
Trăirea ei, Iubirea ei neînteleasă ce abundă.
Ea scaldă ruinele vremurilor trecute
În cețuri limpezi de raze pure luminate.
Alchimiel, 8-9 ianuarie 2009
alchimia nu este o arta publica :)
RăspundețiȘtergere