Poezie lui Eminescu
Coborât a fost din cer
Pășind smerit și încet
Eu te văd și-ți cer
Să-mi rămâi în suflet.
Ca geniu ai venit la noi
Și vrem să-ți fim asemeni
În inimi să ne îndemni,
Să ni te manifesti prin vene.
Ai trăit cu inima în codri,
Te-ai plimbat pe dealuri
Ai cântat in versuri lacuri
Stârnind pe copertă valuri.
Eminescu încă n-a murit
El este înca-n viața
Stând aici cu noi de față
Cu al său suflet aurit.
El este-n fiecare
Ce simte dor de țară.
Stă ca și un astru mare,
Ce aduce forță interioară.
Celor cu marea dorință
De sacrificiu pentru țară,
Țara s-o trezeasca la viață
Stând cu pieptu-n fața.
El în noi recită versurile,
Rugăciunea lui de dac
Ce răsună larg in veac
Aducand la viata florile.
O! Rămâi, rămâi la noi
Menire Sfântă-n poezie
Ce întărește pe cei moi
Și dă speranță vie.
Pentru Iubire, Patrie și Neam
A scris el acele versuri
Pe care acum și eu le am
Le aveți și voi, Provin din ceruri!
Alchimiel, 14 ianuarie 2009
Frumoasa poezie, Andu. Se vede ca ai folosit in mod util ora de romana!!!
RăspundețiȘtergere